Aceste poezii au inceput sama reprezinta in ultima vreme

Agonie, uitare, MOARTE

În piept îmi bate o inimă bolnavă
Acoperită fiind de un strat de sentimente dure,
Apărând organul firav de o stare şi mai gravă!
Dă-mi, te rog, mai multă putere!

Ochii-mi sunt scufundaţi într-un negru neant,
Nu văd cruda realitate şi nici nu vreau!
O altă lume în minte mi-am creat,
Dar vreau acum lumina, cu ochii mei s-o beau!

Dar teama sufletul mi-l cuprinde
Realizez că sufăr, din nou, de lucifobie!
Şi dacă lumina în braţele ei mă prinde
Sufletul meu, de frică, va fi luat în robie!

În mintea mea bat aripi negre de liliac,
Inima, ochii şi sufletul mor încet,
Buzele-mi sunt înţepate de un delirant ac
Shhhhh.. nu se mai aude niciun scâncet...


Intunecarea

Să alipesc de inima rănită
Tăcerea nopţii, cu un foşnet trepidant,
Şi sufletu-nsetat de viaţa adormita
Să se ascundă, tăcerea se coboară din înalt.

Fraged trup, neîncăpător ca un vechi templu,
Vibrează-n încordarea unei clipe eterne,
Neputincios în faţa adormirii aşterne
Covor întunecat de clopotul funebru.

Tu nu-i simţi răsuflarea-n ceafă?
Si alergând, nu te împleticeşti în ameţeală?
Când fugi, nu ştii, auzul te înseala?
Sau liniştea-i curmată de-o stridentă harfă?...

Un urlet mut eliberezi,
La fel ca pruncul ce primeşte viaţă;
Cu ochii-nchişi nu poţi sa vezi
Viitorul învelit într-o întunecată ceaţă.